Dalsen Recycling S.R.L.








 

Reciclarea pe Terra

Să presupunem că într-un coş de fructe există 2 mere. Mâncăm aceste 2 mere. Rezultă că merele s-au terminat! Spunem că cele 2 mere au fost o resursă finită!

Dacă resursele Terrei ar fi finite, viaţa ar înceta să existe atunci când aceste resurse vor fi fost epuizate. Simbioza dintre regnul vegetal şi cel animal este cea care asigură recircularea (reciclarea) elementelor chimice care formează substanţele ce stau la baza existenţei umane. Este vorba în primul rând despre CHON, un acronim format din iniţialele celor mai importante macroelemente chimice care fac posibilă viaţa pe Terra: carbon, hidrogen, oxigen şi nitrogen (azot).

Acestea compun, în cea mai mare masură, şi materia corpului uman (circa 96%), ponderea lor aproximativă fiind (în procente de masă) de:

În fapt, originea chimică a vieții a fost pusă în evidență în anul 1950 prin experimentul Miller-Urey, care a sintetizat materie organică (aminoacizi) folosind drept ingrediente compuși anorganici.

Carbonul este cărămida de bază a construcţiei materiei organice, fie ea plante, animale sau oameni. Fiind un element chimic foarte versatil, carbonul se poate combina cu majoritatea celorlalte elemente chimice, formând noi substanţe de bază.

Hidrogenul și oxigenul au o pondere însemnată în organismul uman datorită procentului mare de apă (până la 60%), apa asigurând multe funcții vitale cum ar fi: eliminarea excesului de căldură prin transpirație, transportul nutrienților (minerale, vitamine, componente proteice, lipide, carbohidrați) prin sânge spre țesuturi, eliminarea amoniacului (produs de reacție toxic) sub formă de uree etc.

Cu toate acestea, toți aminoacizii care compun proteinele, atât cei esențiali (care nu pot fi sintetizați de organismul uman și trebuie preluați direct prin hrană), cât și cei neesențiali (sintetizabili), conțin hidrogen si oxigen.

Oxigenul inspirat prin aer are rolul de a întreține arderile din organism, asigurând reacțiile exoterme (generatoare de energie) întocmai ca într-un motor termic.

Azotul este elementul chimic ce domină atmosfera Terrei, constituind 78% din compoziţia chimică a aerului.

Azotul e o componentă esenţială a aminoacizilor;substanţe de bază ce alcătuiesc proteinele. Din acest motiv, fertilizatorii au la bază azotul iar procedeul tehnic de extragere a azotului din aer (Haber-Bosch), perfectat în anul 1909, a reprezentat un punct de cotitură în istoria omenirii. Aceasta a permis creşterea rapidă a populaţiei Terrei căci azotul necesar fertilizării culturilor agricole a devenit dintr-o dată disponibil fără a mai depinde de guano-ul (dejecţii de păsări de mare şi lilieci) depus pe coastele Americii de Sud. Se estimează că 80% din populația actuală a globului are la bază azotul obținut prin procedeul sus-menționat.

În natură, CHON este reciclat prin: circuitul apei în natură, ciclul carbonului (reciclarea dioxidului de carbon cu ajutorul plantelor) şi ciclul azotului (reciclare tot cu ajutorul plantelor). Prin urmare, aceleaşi procese fizico-chimice (în care ceea ce pentru om este produs de reacţie principal, pentru plantă este produs secundar şi invers), se repetă mereu. Similar sunt reciclate şi celelalte macroelemente, microelemente, semimetale sau metale: fosforul, potasiul, sulful, magneziul, fierul, calciul, zincul, manganul, borul, cuprul, aluminiul, molibdenul, clorul, nichelul etc.

Deși consumarea apei e prevazută a deveni ireversibilă în momentul în care hidrogenul obţinut din electroliza apei va fi folosit pentru reacţia de fuziune nucleară (neperfectată încă), prin care (pe baza echivalenţei masă-energie a lui Einstein: E=mc2) se va asigura necesarul uriaş de energie al planetei, Elon Musk promite să ne transporte pe planeta Marte, urmând ca noi să ne ocupăm de terraformarea acestei planete.

Până atunci, e în interesul asigurării existenţei noastre ca specie să avem grijă de resursele Terrei şi să perturbăm cât mai puţin echilibrele formate.